RAPORT PRELIMINAR PRIVIND NECESITATEA OCROTIRII URSULUI BRUN CARPATIN ÎN ROMÂNIA PRIN STABILIREA URGENTĂ A UNEI NOI COTE DE RECOLTARE PENTRU SEZONUL DE VÂNĂTOARE 2003 – 2004

Din cauza vânării abuzive, precum și pentru administrarea necorespunzătoare a fondurilor de vânătoare efectivul populației de urși din România arată o tendință de diminuare inadmisibilă din punct de vedere biologic. Pentru aceste motive în următorul deceniu ne putem astepta la dispariția parțială sau totală a speciei din Carpații României. În ultimii 3-4 ani populația de urși din România și respectiv cel din județul Harghita s-a diminuat cu 60% din cauza administrării nelegale a fondurilor de vânătoare de către Regia Natională a Pădurilor și Asociața Generală a Vânătorilor. Din aceste considerente Fundația Aves a demarat o campanie națională pentru protecția și salvarea ursului brun carpatin (Ursus arctos arctos) din România, primele măsuri constând în depistarea factorilor de risc care au dus la diminuarea inadmisibilă a populației de urs brun carpatin din România.

Date concrete vă putem furniza numai din județul Harghita unde am efectuat cercetări specifice pentru monitorizarea și evaluarea efectivelor de urși. Suprafața fondurilor pe care am efectuat cercetările este de cca 100.000 ha iar rezultatul obținut se poate folosi ca eșantion-exemplu pentru zonele unde mai trăiesc urși în România.

Conform statisticilor oficiale la sfârșitul anilor 1988-89 populația de urși din țară era de 7780 exemlare, din care 1185 trăiau în Harghita, zonă cu ambient reprezentativ pentru Munții Carpați. Statisticile dovedesc că din cei aproape 8000 de ursi existenți la sfârșitul anilor 1980 în România, doar într-un singur deceniu efectivele s-au diminuat cu 31 % ajungând la 5366 exemplare în 1997. Statisticile din județul Hargita sunt și mai alarmante: în zece ani efectivul populației de urs a scăzut cu 48 %, adică, de la 1185 exemplare existente în 1989, la numai 615 exemplare în 1997.
În următorii ani numărul lor s-a micșorat și mai drastic, ajungând la numai 250-260 de exemplare în 2003, cu 935 de exemplare mai puține decât în 1989. Unde au dispărut acești 935 urși din Munții Harghita și cine este vinovat pentru dispariția lor?

Pentru a dovedi prin probe relevante abaterile grave ale unor persoane privind administrarea fondurilor de vânătoare, cât și privind masacrarea ilegală a urșilor prin metode interzise, am cercetat activitatea Direcției Silvice Miercure Ciuc și a cinci asociații de vânătoare din județ. Pe fiecare fond de vănătoare în parte am observat abateri de la normele de vânătoare cât și în ceea ce privește gestionarea vânatului, iar pe două din fondurile cercetate am depistat încălcări grave a legislației, aspecte a căror rezolvare nu mai suportă amănare. Cele două persoane juridice vinovate pentru încălcarea legislației cinegetice sunt:

  • RNP, prin Direcția Silvică Miercurea Ciuc în fondul administrat de Ocolul Silvic Zetea.
  • Asociația Generală a Vânătorilor din România, prin Asociația Vânătorilor Târnava Mare din Odorheiu Secuiesc în toate fondurile administrate de aceasta.
Ilegalitățile comise afectează atât imaginea, cât și interesele naționale ale României datorită distrugerii populației de urși, și metodele ilegale rușinoase prin care se vânează acest animal protejat prin convențiile internaționale la care și România a aderat. Ilegalitățile depistate de Fundația Aves privind vânarea ursului în zona eșantion din Harghita:
  • Cote de recoltare supraestimate
  • Folosirea odorivectorilor fără aprobarea autorității publice centrale pentru fiecare caz în parte
  • Infestarea animalelor domestice și al vânatului prin folosirea de cadavre de animale decedate pentru hrănirea ursilor
  • Folosirea observatoarelor închise pentru vânarea urșilor.
  • Vânarea urșilor la bârlog (goană în timpul ierni în teritoriile de iernare)
  • Administrarea necorespunzătoare a fondurilor de vânătoare
  • Specializarea insuficientă a paznicilor de vânătoare (curs de calificare de numai 30 de zile )
  • Braconajul
  • Masacrarea femelelor gestante toamna, și primăvara timpurie, când puii sunt în bârlog.
  • Capturarea urșilor tineri cu scopul deținerii lor în captivitate.
Din cauza timpului scurt disponibil pentru demararea investigațiilor dorim să vă aducem la cunoștință cel mai dezastruos rezultat al factorului nominalizat la pct. nr. 1, urmând ca aspecte privind celelalte ilegalități să le comunicăm în perioada imediat următoare.


COTE DE RECOLTARE SUPRAESTIMATE

Din cotele de recoltare aprobate prin Ordinul nr. 668 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului la data de 11 Septembrie 2003 reiese clar că respectivele cote de recoltare aprobate la urs (și nu numai) nu sunt reale, ele depășind cu mult efectivul ce s-ar putea sacrifica din cauza intereselor financiare ale vânătorilor. Pentru sezonul de vânătoare 2003-2004 a fost aprobată recoltarea a 74 exemplare de urși, ceea ce însemna cca 38% din populația de 250 exemplare existent în județul Hargita. Din analiza cotelor de recoltare aprobate pentru Asociația Vânătorilor Târnava Mare (10 ex.), cât și pentru Direcția Silvică Miercurea Ciuc (29 ex.) se poate constata clar că s-a aprobat vânarea a mai multor urși decât numărul optim care ar putea fi aproba în limite legale. Conform instrucțiunilor din domeniu din 10 urși se poate împușca un singur exemplar. Numărul corect în ceea ce privește cota de recoltare se obține prin numărarea exactă a urșilor în locurile de iernare de către paznicii de vânătoare. Acest număr se împarte la 10 deoarece 10 ani împliniți este limita minimă a vârstei optimă de recoltare a ursului. Paznicii de vânătoare nu au numărat urșii de pe fondurile administrate. Acest fapt se poate constata prin verificarea jurnalelor și al proceselor verbale de recensământ, iar conducerea - fără a avea date concrete din teren - a comis un fals intelectual prin supraestimarea numarului urșilor de pe fondurile administrate. Urșii sunt numărați prin estimarea în birou al efectivelor și în alte zone decât cele de iernare. Asfel, un urs este „numărat” și în locurile de pasaj pe unde a trecut întâmplător, acesta nefiind un biotop tipic. Într-o singura noapte un urs poate străbate pentru procurarea hranei o distanță de 15-20 km fiind numărat pe tot parcursul traseului. În zonele de deal un urs este numărat de cca trei ori pentru a avea cote de recoltare cât mai mari. După verificarea biotopurilor din fondurile de vânătoare și controlarea efectivelor stabilite doar prin estimare se poate dovedi cu certitudine că urșii sunt numărați și în locurile unde ei nici nu există, iar împușcarea lor se face pe fondurile unde ele trăiesc într-adevăr. Acest procedeu ilegal se practică atât din cauza unor interese personale, cat și pentu a trage foloase financiare cât mai mari din împușcarea vânatului. Prețul real al unui urs este de 7000 euro și s-au aprobat pentru recoltare 74 de exemplare în județul Harghita, iar valoarea totală a vânatului aprobat pentru recoltare din județ se ridică la circa 1,5 - 2 milioane de Euro. Această sumă imensă arată dimensiunea reală a coruptiei existente în cercul persoanelor juridice al căror obiect de activitate este vânătoarea. Dupa estimările noastre numărul urșilor care s-ar fi putut aproba pentru recoltare este de 1- 2 exemplare pentru Asociația Târnava Mare din Odorhei, și 7- 8 exemplare pentru Direcția Silvică Miercurea Ciuc, diferența față de cotele de recoltare aprobate fiind nelegală. Pe baza rezultatelor cercetărilor efectuate de Fundația Aves s-a stabilit că pentru aprobarea cotelor de recoltare supraestimate nu este vinovat numai ministerul de resort, fiind mult mai vinovate anumite persoane corupte din județ care răspund direct de evaluarea efectivelor de vânat, și cei care stabilesc și contrasemnează cererile privind cotele de recoltare. Aceste cereri ajung la MAPAM pentru aprobarea definitivă fără să fie verificate - în conformitate cu legislația cinegetică - corectitudinea și credibilitatea organelor emitente. Persoanele vinovate de ascunderea adevărului, de fapt sunt cei care se fac răspunzători și de metodele nelegale folosite la vânarea urșilor (precum și a altor animale protejate pe plan european). Ei sunt, după cum urmează: președinții și directorii unor asociații de vânătoare, președintele Asociației Generale a Vănătorilor din România, unii directori al ocoalelor silvice de stat, directorul Direcției Silvice Miercurea Ciuc, conducerea RNP, și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Harghita, organ al statului care ar trebui să vegheze respectarea legislației cinegetice.

Pentru motivele mai sus menționate vă rugăm amabil dispuneți reevaluarea de urgență a efectivelor de urși și demararea unor anchete pentru depistarea vinovaților. Dacă se dovedește vinovăția lor, cerem destituirea lor din funcțiile deținute și trimiterea lor în judecată pentru abuz în serviciu și corupție. Prejudițiile aduse statului Român prin împușcarea urșilor se estimează la aproximativ 400.000 euro numai în județul Harghita.

În cazul în care nu se vor lua măsuri foarte urgente față de ilegalitâțile comise privind cotele aprobate pentru masacrarea animalelor protejate pe plan European prin convențiile internaționale la care și Romănia a aderat, va fii anunțat Parlamentul Europei, massmedia centrală din România și străinătate, organizațiile naționale și internaționale din domeniu.

Odorheiu Secuiesc, 25. 11. 2002

    László Szabó-Szeley
    președinte